Chocolates and dreams

Chocolates and dreams

27 November 2016

Jurnal 27-Noiembrie-2016

Pentru azi - 27.11.2016

Afara - se lasa intunericul. De ieri au reinceput ploile, a cazut atata apa incat curtea e plina de balti si baltoace. Ieri am fost plecata de acasa si la un moment dat masina a intrat in apa, in portiunea respectiva strada devenise efectiv un lac si nu aveam cum sa intorc pentru ca "strada" e lata doar cat pt o masina si cu santuri de ambele parti. Era tarziu, se lasase intunericul si strada nu era iluminata deci nu am avut incotro decat sa ma aventurez prin apa inainte. Eram singura in masina, in mijlocul campului, intr-o balta de apa, multumesc lui Dumnezeu ca nu s-a intamplat nimic rau, L-am chemat pe Domnul in ajutor si am iesit cu bine din aceasta aventura.

Ma gandesc - ca in sfarsit am inceput sa ma acomodez aici, in sfarsit am ajuns sa ma simt acasa. Gandul reintoarcerii in Ro nu imi mai surade, nu neaparat pentru ca vreau sa raman aici ci pt ca acasa in Ro nu as gasi un loc izolat in natura ca asta in care locuiesc si dupa 3 ani de locuit in natura nu cred ca as mai putea sa locuiesc in oras, in mijlocul claxoanelor si noxelor.

Sunt recunoscatoare - ca desi o mai iau pe carari gresite, Dumnezeu nu ma lasa.

Ceea ce astept (sper) -

In curte - nu a supravietuit nimic din ce am semanat, ploaia este mult prea grea si deasa si culca la pamant tanara planta. Am semanat acum cateva saptamani spanac, salata si ceapa verde si nimic nu a supravietuit :(
Gasca gainilor s-a marit, am mai luat 10 puicute care s-au acomodat rapid cu noi.
Frida, una dintre gainile de asta primavara, cred ca a cazut closca pt ca a disparut de cateva zile de acasa. Azi cand eram in curte am vazut-o venind acasa cotcodacind nevoie mare, pe moment am crezut ca este una dintre puicute si nu intelegeam de ce este atat de vocala dar apoi mi-a dat prin gand ca poate este Frida. Pana m-am dezmeticit a si disparut, nici macar nu am apucat sa ii dau ceva graunte se manance, s-a ales doar cu un cotor de mar. Sper sa manance ceva afara si sa nu stea lipita de oua pentru ca o sa slabeasca si cine stie daca va supravietui. M-am bucurat mult sa o vad, ma gandeam ca o fi rapit-o uliul sau soimul ( nu stiu exact ce e "vecinul" nostru) care sta prin zona.

Ieri - am tras o sperietura zdravana cand am vazut ca trec orele si motanul tot lipseste de acasa. Ploua fara oprire si ma gandeam ca si-a gasit adapost pe undeva dar deja lipsea de mai mult de 8 ore si foamea ar fi trebuit sa il aduca acasa. Pana la urma mi-am luat pelerina si galosii pe mine si m-am dus sa caut motanul. Mi-a auzit chemarea si a venit dar cand m-a vazut gatita cu pelerina pe mine nu m-a recunoscut, s-a speriat si a rupt-o la fuga. L-am chemat iar si am reusit sa il iau in brate si l-am adus acasa la caldurica.

Invat - din Biblie.

Citesc - Am terminat de citit "Si muntii au ecou" de Khaled Hosseini. Daca Splendida cetate a celor o mie de sori mi-a placut la nebunie, "Si muntii au ecou" nu mi s-a parut la fel de fascinanta. Mi se pare ca a fost scrisa in graba, dezordonat. Romanul a inceput foarte bine si avea potential mare, apoi mi se pare ca s-a pierdut pur si simplu, o mare parte din viata personajelor este pierduta, le regasim dupa ani de zile in diferite locuri geografice dar parca nu mai au aceeasi esenta pe care o aveau la inceputul romanului, parca s-au metamorfozat in alte personaje. Nu mi-a implinit asteptarile romanul asta, sper ca "Vanatorii de zmeie" sa imi placa la fel de mult pe cat mi-a placut "Splendida cetate a celor o mie de sori".
Acum citesc "Leila. Maritata cu forta" povestea unei fete marocance casatorita cu forta la 20 ani.

In casa - este cald si bine. Am facut curat saptamana asta, nu am apucat sa fac tot ce mi-am propus dar am reusit sa mut patul si sa aspir si spal sub pat. Patul este de 180x200 si e tare greu de mutat, de aceea ma bucur ca am reusit sa il mut si sa curat sub el. Am intors si salteaua. De acum abia in primavara o sa il mut iar si o sa intorc iar salteaua.

Ascult - focul in soba.

Ce planuri am - sa o iau de la capat cu curatenia. Trebuie sa despicam si lemne, asta e treaba sotului. Trebuie adus un "meserias" acasa pentru o reparatie si cam atat.

Un lucru preferat - perioada aceasta a anului. Din octombrie pana in decembrie este o perioada care imi place foarte mult si deja simt tristete ca intram in Decembrie si pana ma dezmeticesc suntem deja in Ianuarie si gata, vine primavara, nu ca nu mi-ar placea si primavara dar mereu ma incearca o urma de tristete cand se termina toamna-iarna dar apoi vin bucuriile de primavara si uit de iarna.

O imagine - pozele sunt de la plimbarea de vineri.
Prin livezi inca mai sunt ciclame.











Pisica a venit si ea cu mine la plimbare. Ma urmeaza mai ceva ca un caine :))

Aici ramasese un pic in urma mea, am strigat-o si venea alergand la mine.


Cateva gaini fericite si libere :)


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...